Noaptea începe cu
licurici mecanici colorați pe tavan. Se mișcă greoi într-o pădure ce stă să se
aprindă. Mișcările devin din ce în ce mai alerte, chemând cu ei oameni frumoși
cu suflet tânăr. Căștile așezate pe urechi încep să tremure pe ritm. Și tremură
mai repede și tremură mai tare și tremură mai colorat și tremur și eu o dată cu
ele. Închid pentru o secundă ochii și îmi potrivesc inima. Beat-uri pe minut și
pulsuri pe secundă.
Podiumul vibrează sub tălpi și îmi
ridic privirea. Văd mâini în aer și trupuri ce se mișcă. Simt vapori de
fericire cum se ridică spre ceruri artificiale și ce apoi se revarsă peste
toți. Ne mișcăm toți pe același ritm de parcă stăpânim un singur trup. Mintea
ne e undeva departe pentru că nu avem nevoie de ea ca să simțim. Ating
butoanele și clapele cu grijă de parcă v-aș atinge pe voi, de parcă ne-aș
atinge pe noi. Ating, învărt, lovesc. Simt, trăiesc, iubesc. Am găsit melodia
potrivită și o las să curgă. Se prelinge prin mulțime și vă alimentez sufletul
ce a uitat să existe până acum.
Volumul crește, pulsul se grăbește, nimeni nu vorbește.
Mă dau în spate și vă privesc. Sunteți unul și te văd. Te ridic încet, te port
și te fac să auzi ritmuri ce te cutremură. Contruiesc o lume perfectă și ți-o
arăt cum se distruge. Îți dau extazul și te fac să crezi că-l poți atinge.
Creez o noapte perfectă. Una în care sunt din nou copil, una în care lumina licuricilor nu se va mai stinge.