Sunet înfundat de jazz necenzurat ne înfundă
urechiile cu fum. Forfota din jur se transformă în tunete ce ne fac să nu mai
dorim să plecăm de acasă. Mâinile vor să se joace, cuvintele vor să tacă și
ochii vor să țipe în timp ce se dezbracă de prejudecăți. Lăsăm o țigară
poștălită pe jumătate neterminată.
Pornesc focul și fumul semineului se
întâlnește undeva în cerul de toamnă cu fumul țigării din clubul părăsit.
Taximetristul nu s-a grăbit pe cât te doream eu și totuși acum nu ne grăbim.
Timpul trece și noi ne petrecem pe covor cu o sticlă de vin pe jumătate goală,
pe jumătate răsuflată. Urme de haine te-ar conduce la noi și ne-ai găsi, dar
noi suntem deja rătăciți într-o conversație fără sfârșit. O scurtăm cu câte un
sărut și câte-o mângâiere si o stingem cu vin îndulcit cu miere.
Schimbăm ritmul și trecem pe soul,
ritm ce te-ar putea minți că am și eu așa ceva. Începem și tu ai impresia că ne
iubim. Fiecare por al corpului îți spune asta. Bloc de iluzii contruit cu
străzi întortochiate și misterioase. Pasiune e, iubirea lipsește. Speranțe
sunt, totul se sfârșește.
Te faci ghem, eu mă fac pierdut. Mă
strecor și fumez o țigară. Te înșel cu gânduri triste. Nu știu de ce, dar
mereu, după momente scurte de fericire, ele apar să mă consoleze. Tremuri de
frig, dar mie nu îmi pasă, eu m-aș face nimic. M-aș arunca în galaxie și aș
uita că am existat vreodată. Văd viața ca într-un film noir, tu alb, eu negru,
eu dramă, tu mister, tu sex, eu crimă.
No comments:
Post a Comment