El stă

El stă, stăpân pe sine, într-un fotoliu strategic poziționat în colțul camerei. Ea îl privește pătrunzător în suflet. Se mișcă delicat pe parchetul gol. Mângâie lemnul și el își presează degetele mâinilor în mânere. S-ar ridica, dar ar strica jocul. Ea se apleacă, el o ridică pe un piedestal. Îl inconjoară, măsurându-și prada, iar când ajunge in spatele lui, se ridică. Îl miroase și îl mușcă ușor de ureche. Fiorul îi fulgeră corpul. El ar vrea s-o termine, ea doar a început jocul. Iși plimbă unghiile pe brațele lui și pe piept. Știe exact cât de adânc să intre. Destul cât să-i ajungă în minte, dar nu cât să-i ajungă la inimă. Buzele ei i-ating spatele și sângele-i arde. El încearcă să se ridice, ea îl țintuiește locului cu forță. Închide ochii și ar vrea să-i poată roti pentru a-i vedea trupul semidezgolit ce-i stă ascuns. Nu o vede, dar o simte. O simte peste tot și parcă trupul ei se regăsește într-al lui. Mirosul ei îl face să saliveze și dorește s-o guste mai rău ca un om rătăcit prin deșert dorește să ajungă la apă.

Corpul ei e acum în fața lui, dar parcă nu mai vrea să-și deschidă ochii. S-a convins că o poate cunoaște mai bine așa. Ea își lipește trupul de al lui și el îi simte inima cum pulsează lângă a lui până ajung la același ritm. O simte aproape de el și simte cum devine vulnerabilă pentru o secundă. E  tot ce trebuie. Se ridică furtunos, îi prinde părul cu o mână și cu cealaltă, talia. O privește intens. Îi penetrează sufletul. O trage de păr și privirea îi ajunge în tavan. Îi sărută gâtul și ea închide ochii. Călătoria stă să înceapă și trupul ei o știe. Corpul și mintea se predau fără prea mare batalie. Îi ridică mâinile în semn de predare și coboară pășind cu buzele pe corpul ei. Gât, claviculă, sâni. O întoarce. Coloană, omoplați, șolduri. O întoarce. Coapse. Și restul e zgomot. Îi poartă picioarele pe umeri și o gustă. Nu o ridică, dar ea caută tavanul să-l strângă în pumni. Îl caută orbește, dar nu-l ajunge și ajunge să-și rătăcească mâinile în părul lui. El explorează, dar nu caută nimic. Știe unde este totul și ea parcă își descoperă trupul pentru prima dată.

O întoarce și o trântește pe pat. Ea îl trage spre ea și pe când crede că a câștigat, e schimbă jocul și ajunge sub ea. Gât, clavicula, piept. Ar continua, doar că o mână îi ridică bărbia și ochi negri îi spun că în seara asta doar ea se va preda. O sărută ca înțelegerea să fie semnată. E cald înăuntru. Aburi se ridică și totul se încinge atât de tare încât și hainele s-ar dezbrăca. Camera devine seif și ține zgomotele înăuntru. Întunericul îi ajută să se rătăcească și luna îi ajută să-și găsească ochii din când în când, atunci când uită de ei. Ea pierde războiul și se pierde și pe ea, dar tot sapă tranșee adânci pe spatele lui. El știe că a câștigat, dar mâna lui, pe gâtul ei, o face să nu poată să spună că s-a predat. Strigătul victoriei lui se aude înăbușit din gâtul ei. Lupta e pe terminate. Îl strânge, îl lasă, zâmbește, tremură. Râd și privesc tavanul de parcă văd stelele de după el.