Nov 13, 2014

În Parcul Rozelor cresc spini



            În Parcul Rozelor cresc spini. Visele tac, așezate pe piața forțelor de muncă dintr-o țară străină. Glasul speranței e răgușit, sătul să țipe într-o peșteră cu ziduri negre al căror capăt nu se vede. Pasiunea a devenit antonimul supraviețuirii, iar cultura e bună doar dacă e urmată de vreo leguma sau fruct.
            Blestemați fiți voi, cei ce-ați convins lumea că basmele nu sunt reale, cei ce ați pervertit scopul vieții pentru a vă servi scopului vostru, cei ce-ați vândut inocența pentru profit și ce-ați pus eticheta cu prețul de ofertă la gâtul tuturor.
            Blestemați fiți și voi suflete sărace pentru slăbiciunea voastră și pentru ochii voștri de cal. Voi, ce acceptați viața simplă și iluzia ce o presupune aceasta. Voi ce plecați capul și închideți gura și nu realizați ce putere are un vis și-o determinare.
            Mă doare când aud gânduri de plecare, dar ce să le spun glasurilor plângătoare? Să le spun că va fi bine, că mierea dulce va curge de mâine? Nu pot pentru că nu știu. Tot ce știu e că în Parcul Rozelor, cresc spini.

6 comments: