În Parcul Rozelor
cresc spini. Visele tac, așezate pe piața forțelor de muncă dintr-o țară
străină. Glasul speranței e răgușit, sătul să țipe într-o peșteră cu ziduri
negre al căror capăt nu se vede. Pasiunea a devenit antonimul supraviețuirii,
iar cultura e bună doar dacă e urmată de vreo leguma sau fruct.
Blestemați fiți voi, cei ce-ați
convins lumea că basmele nu sunt reale, cei ce ați pervertit scopul vieții
pentru a vă servi scopului vostru, cei ce-ați vândut inocența pentru profit și
ce-ați pus eticheta cu prețul de ofertă la gâtul tuturor.
Blestemați fiți și voi suflete
sărace pentru slăbiciunea voastră și pentru ochii voștri de cal. Voi, ce
acceptați viața simplă și iluzia ce o presupune aceasta. Voi ce plecați capul
și închideți gura și nu realizați ce putere are un vis și-o determinare.
Frumos :)
ReplyDeleteMultumesc :)
DeleteFrumos, imi place :)
ReplyDeleteMultumesc :)
DeleteFoarte tare! imi face placere sa citesc.
ReplyDeleteMa bucur sa aud asta. :)
Delete